o istorie succinta

Legenda spune ca egiptenii au folosit primii ochelarii de soare. Se spune ca un trib, numit Sonolian, a prins in niste rame de lemn cateva spice de grau, uscate, batute cu maiul si cu iscusinta montate. Ii aparau de soare, nu in acelasi sens in care o fac lentilele noastre de sticla sau plastic.

A doua mentionare istorica a ochelarilor de soare este in timpul Proceselor Vrajitoriei din Salem, in 1692. Salem Times din 18 august 1692 scria ca Hazel Bones a purtat in timpul audierilor „o pereche de lentile ovale, negre, care-i acopereau ochii. Acest fapt sugera ca avea o relatie stransa cu diavolul”. Un martor a marturisit ca „din fiecare lentila, la un moment dat, au zburat lilieci”.

Eschimosii par fi „vinovati” de urmatoarea aparitie in istorie a ochelarilor de soare. In timpul expeditiilor sale in trecatoarea Nord-Vestica, in 1853, exploratorul polar Robert J. Le Mesurier McClure a descoperit un aparat din bucati de lemn cu mici fante in ele. In jurnalul sau, el mentioneaza ca eschimosii purtau aceste aparate pentru protectie impotriva luminii ghetii si a zapezii.

In jurul anului 1752, designerul James Ayscough a inventat ochelarii cu doua randuri de balamale: un rand sustinea lentilele transparente, iar al doilea pe cele colorate intr-o nuanta mai inchisa. Ayscough credea ca lentilele transparente ofereau prea multa lumina si erau daunatoare pentru ochi. El a fost primul care a suferat folosirea culorilor verde sau albastru pentru lentile. Ochelarii conceputi de el au fost primii care semanau cu ochelarii de soare folositi astazi, dar nu erau conceputi pentru a apara ochii de soare, ci pentru a corecta anumite probleme de vedere.

In 1929 Sam Foster a vandut prima pereche de ochelari de soare Foster Grants la Woolworth, pe aleea comerciala din Atlantic City. In 1919, Foster si-a infiintat propria companie care producea ochelari de soare.

Dupa aceasta data, ochelarii de soare au intrat in moda, desi s-au lansat cu adevarat la scara larga in anii ’30. In 1929 a fost patentata inventia lui Edwin H. Land care folosea un filtru polarizat asemanator celofanului. Celuloidul polarizat a devenit un element de baza al lentilelor de soare, pentru ca reducea stralucirea soarelui.

In 1932, Land impreuna cu un profesor de fizica de la Universitatea Harward a infiintat Laboratoarele Land Wheelwright la Boston. Aici au inceput sa fie executate diverse filtre pentru ochelarii de soare Polaroid, ochelarii fara reflectie solara pentru farurile automobilelor, ochelari de soare obisnuiti si fotografii stereoscopice – 3D.

In anii ’70, cantaretul britanic Elton John a dat o noua valoare ochelarilor de soare, punand accent pe folosirea lor in crearea imaginii sale ca vedeta. In ultimii ani, industia a evoluat, aparand ochelari de soare de interior – tot apanajul vedetelor, in mare parte – si modele asortate diverselor tinute.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: